Cum m-am îndrăgostit de Ipanema

Nu de plaja sau de cartierul din Rio de Janeiro, nu am ajuns acolo încă, de sandalele Ipanema. :) Cu mulți ani în urmă o colegă de serviciu, care mi-a devenit și bună prietenă după un timp, purta cu perseverență aceeași pereche de sandale din plastic în fiecare zi pe timp de vara. Mi se părea ciudat. Știam că nu lipsa banilor sau a bunului gust o împiedică să varieze obiectele de încălțăminte. După un timp am cedat curiozității, mi-am luat inima în dinți și am întrebat-o care-i treaba. Răspunsul nu m-a convins în acel moment. Erau sandale Ipanema , confecționate dintr-un fel de cauciuc, foarte comode și rezistente, pe care le purta cu plăcere și de care devenise dependentă. Din cauciuc? Imediat m-am dus cu gândul la gumarii pe care mă trimitea bunica să ii cumpăr de la magazinul din sat, la care obligatoriu primeam și o sticlă de lampa (cine a trăit, știe), pe vremea comunismului. Nu puteam să concep că există alte materiale mai potrivite pentru încălțăminte decât pielea natura