Cum îţi faci un tatuaj

Photo by Matheus Ferrero on Unsplash

În adolescenţa mea tatuajele erau rar întâlnite. Dacă îți doreai unul, trebuia să ai mult curaj, să fii total ieşit din tipare şi să îţi asumi privirile dezaprobatoare ale celor trecuți de prima tinerețe, ieșiți de puțin timp din comunism, care credeau că tatuajele sunt doar pentru pușcăriași. Ca mândru purtător de însemne permanente nu erai văzut bine nici de cei din generația ta. Unii nu era atât de deschişi la minte pentru a acceptă diversitatea, iar alții erau pur și simplu invidioși pe curajul tău, își doreau, dar nu erau suficient de puternici pentru a înfrunta prejudecățile celor din jur. Din ultima categorie am făcut eu parte. Întotdeauna mi-am dorit să încerc acest lucru ireversibil, dar ceva m-a reținut. Să fie oare spiritul în care am fost crescută şi educația primită acasă sau în școală? Acea educație care ne-a învățat că suntem toți la fel, că nu trebuie să ieșim în evidență cu nimic, că trebuie să fim cuminți și la locul nostru?

Anii au trecut, din când în când imaginea unui tatuaj încolțea timid în mintea mea. Admiram "operele de artă", citatele motivaționale sau micile semne zugrăvite pe pielea cuiva. Înainte de căsătorie am cochetat cu ideea de a ne tatuat inelarele în locul clasicelor verighete. Am renunțat. Nu am avut timp suficient pentru a mă documenta asupra a ceea ce presupune un tatuaj, îmi era teamă de durere și ar fi fost, trebuie să recunosc, un gest radical.

Cu puțin timp în urmă am remarcat pe facebook tatuajul unei cunoștințe. Un beculeț s-a aprins și nu a vrut să se stingă timp de câteva săptămâni. Simțeam că a sosit momentul meu, pe care îl așteptam încă din adolescență. L-am căutat pe cel care a tatuat-o, i-am admirat munca și am cerut referințe despre modul în care lucrează. Cea mai importantă parte este aceea în care trebuie să decizi ce anume dorești să îți tatuezi, pentru că nu este un proces ușor reversibil. Aveam o idee de câteva luni bune, nu am luat această hotărâre în pripă, îmi străbătea gândurile în multe seri înainte de a adormi. Am lăsat timpul să se aștearnă peste ea, am revenit, am cântărit-o cu atenție și abia după ce am fost sigură, am făcut programare. Ne schimbăm, evoluăm odată cu trecerea timpului, ceea ce ni se pare valoros astăzi mâine ni se poate părea un kitsch și mi-a fost teamă să nu aleg un lucru care în viitor să devină penibil. Am ales ceva simplu, simplitatea formei mă reprezintă, la fel și simplitatea mesajului.

În seară precedentă datei stabilite, cu toate că aveam "temele" bine făcute, am fost neliniștită, nu am dormit și am fost foarte aproape de a anula programarea.

Într-o sâmbătă dimineață de iarnă cenușie, cu inima îndoită, m-am prezentat la salon. Alex, băiatul care m-a tatuat, mi-a dat câteva sfaturi legate de forma și culoarea tatuajului, am ales varianta clasică: negru, mi-a prezentat mai multe modele de font, iar după ce mi-am ales fontul și mărimea preferate a scos la imprimantă schița, modelul viitorului meu tatuaj. Mi-a lipit această schița în locul ales de mine, respectiv încheietura mâinii stângi. Deja din momentul acela orice teamă s-a risipit, am știut că este exact ceea ce îmi doream și am regretat că am pierdut tot acest timp fără motiv întemeiat.

Mi-a fost arătat acul sigilat și s-a trecut la partea dureroasă, cel puțin așa credeam eu, dar nu a fost deloc dureros. Senzația simțită este asemănătoare cu cea a unei zgârieturi banale de care putem avea parte oricând din neatenţie. Tatuajul meu este mic, nu știu ce simt cei care își tatueaza zone mari de pe piele. Posibil să fie dureros. Procesul de tatuare a durat aproximativ 10 minute, dar reţineţi că este vorba despre ceva simplu, de mică întindere.

La intrarea în salon Alex m-a întrebat dacă este primul tatuaj pentru mine. I-am răspuns că este primul și ultimul, convinsă fiind de acest lucru. Cuprinsă de euforie și adrenalină, într-un moment de spontaneitate, i-am cerut să îmi tatueze încă ceva, într-o altă zona a corpului. Zis și făcut. După încă 30 de minute mă mândream cu cel de-al doilea tatuaj si nu cred că lucrurile se vor opri aici. Auzisem de dependența dată de tatuaj, acum sunt sigură că există cu adevărat. 

Tatuajul trebuie tratat cu atenție o perioada de aproximativ o luna. Iată ce sfaturi simple pentru îngrijirea tatuajelor am primit şi respectat eu:

- Am păstrat folia aplicată imediat după tatuare timp de 3 ore.

- Am spălat blând tatuajele cu apă călduță și săpun antibacterian de mai multe ori pe zi. Apa fierbinte poate provoca sângerare, cea rece nu îndepărtează în totalitate unguentul și scurgerile apărute. Le-am uscat prin tamponare ușoară cu șervețele curate din hârtie.

- În primele 7 zile am evitat baia în cadă. De asemenea trebuie să evitați băile în piscine, lacuri sau mare. De 6-7 ori pe zi am aplicat un strat subțire de crema A&D Tatoo Ointment sau Bepanthen unguent. Trebuie aplicată crema ori de câte ori simți că pielea nu mai este elastică, întotdeauna cu mâinile proaspăt spălate. Nu aplicați loțiune în exces pentru că împiedică pielea să respire. Tatuajul nu trebuie lăsat să se usuce deoarece coajă se poate rupe și poate sângera, eliminând culoarea din piele. 

- În următoarele 20-25 zile am folosit o crema grasă, cu vitamine, de trei ori pe zi.

- Trebuie ferite de lumina solară și de orice sursă de ultraviolete deoarece provoaca decolorare. Obligatoriu folosiţi o crema de protecție cu factor 50+ când expuneți tatuajul la soare sau la solar.

Tatuajele s-au vindecat corect, frumos, nu am avut dureri, culoarea s-a păstrat intactă. Mi-au schimbat starea de spirit și mi-au dat sentimentul că pot să fac orice, dacă vreau. Un vis vechi, împlinit.

Dacă va doriți, nu ezitați!