Recunoştinţă

Primul exerciţiu pe care Ioana (te întrebi acum care Ioana, Ioana Budeanu Luxury Adventure cea al cărei curs de travel blogging îl urmez, primul blogger din România care a elaborat un astfel de curs) mi-a sugerat să îl fac, a fost acela de a scrie, pe o foaie, lucrurile din viaţa mea, importante sau mai puţin importante, pentru care sunt recunoscătoare. 

Mi-a venit imediat în minte ciocolata...ciocolata de orice fel,  cu portocale, cu menta, neagră, belgiană, cu lapte, cu alune... mă face fericită... Este uimitor cum o bucăţică mică de ciocolată, bine...nu vreau să te mint...de cele mai multe ori o ciocolată întreagă...sau chiar mai multe, imi aduce atât de mult bucurie, imi schimbă total starea de spirit, imi aminteşte că pot sa fac orice, dacă vreau...imi aminteşte că viata este minunată şi văd totul in culori.

 

După ciocolată am realizat că sunt atât de multe lucruri pentru care sunt recunoscatoare, încât nu ştiam ce să aleg.

Am ales dimineţile, în special cele din weekend, petrecute în pat cu soţul meu. Ştii tu, acele dimineţi în care nu ai nimic concret de făcut. Dimineţile în care mintea ta se trezeşte, se sperie că trebuie să ia totul de la capăt, dar se relaxeaza imediat ce realizează că este weekend şi că poate lenevi în pat cât are chef. Şi atunci tot corpul se relaxează...te cuprinde o stare de bine, de moleşeală, de caldură, te ghemuieşti şi mai tare în braţele omului de lângă tine şi te gândeşti „ce frumoasă este viata!”. Acele dimineţi în care micul dejun ţi se aduce in pat, pregatit de omul iubit, printre aşternuturi şifonate, perne şi pijamale aruncate la întamplare, iar ziua continuă în acelaşi „dolce far niente”.

Sunt recunoscătoare pentru ridurile bunicilor mei, pentru sfaturile lor izvorâte din dragoste, întelepciune şi experienţe, pentru mama perfectă, pentru cel mai frumos cadou pe care parintii mi l-au dăruit: un frate. Sunt  recunoscătoare pentru mâinile soţului meu, pentru palmele lui blânde care mă adorm de multe ori seara şi mă trezesc dimineaţa dezmierdându-mi părul. 

Urmează, într-o ordine absolut întâmplătoare, cărtile pe care nu le pot lăsa din mână, calatoriile în locuri necunoscute, filmele care imi aduc în ochi lacrimi, muzica, pâinea proaspăt scoasă din cuptor, cu unt, cacao cu lapte, concertele cu muzică live, shaorma cu de toate, dansul, masajul la tălpi, apusul de soare, o plajă pustie, adierea vântului în vârful unui munte, patul meu de-acasă, scovergile bunicii, plăcinta cu portocale, oamenii care spun „multumesc!”, oraşele vechi, vara, familia in jurul mesei, focul de tabără, pescuitul, un puzzle, cerul înstelat, florile de câmp şi prăjiturile.  

Sigur sunt multe alte lucruri pe care le-am uitat...fiecare dintre noi este recunoscător pentru ceva. 

Incearcă şi tu!